OBSTRUCTÓR, -OÁRE adj. (Rar) Obstruant. [Cf. fr. obstructeur]. adjectivobstructor
OBSTRUCTÓR, -OÁRE, obstructori, -oare, adj. (Rar) Care obstruează; obstruant. – Din fr. obstructeur. adjectivobstructor
obstructor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obstructor | obstructorul | obstructoare | obstructoarea |
plural | obstructori | obstructorii | obstructoare | obstructoarele | |
genitiv-dativ | singular | obstructor | obstructorului | obstructoare | obstructoarei |
plural | obstructori | obstructorilor | obstructoare | obstructoarelor |