OBSTRUCTÍV, -Ă adj. Care poate cauza o obstrucție; obstruant. [< fr. obstructif]. adjectivobstructiv
OBSTRUCTÍV, -Ă adj. care poate cauza o obstrucție (1); obstrucțional. (< fr. obstructif) adjectivobstructiv
obstructív adj. m., pl. obstructívi; f. obstructívă, pl. obstructíve adjectivobstructiv
OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif. adjectivobstructiv
obstructiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obstructiv | obstructivul | obstructivă | obstructiva |
plural | obstructivi | obstructivii | obstructive | obstructivele | |
genitiv-dativ | singular | obstructiv | obstructivului | obstructive | obstructivei |
plural | obstructivi | obstructivilor | obstructive | obstructivelor |