obstrucțiune definitie

OBSTRUCȚIÚNE s.f. v. obstrucție. substantiv femininobstrucțiune

*obstrucțiúne f. (lat. ob-strúctio, -ónis. V. con-, dis- și in-strucțiune). Med. Astuparea unuĭ vas organic și decĭ oprirea circulațiuniĭ. Fig. Împedecarea [!] lucrărilor uneĭ adunări legislative pin [!] discursirĭ lungĭ și propunerĭ peste propunerĭ: obstrucțiunea fu mijlocu de luptă imaginat întîĭa oară de Parnell contra deputaților englejĭ în Camera Comunelor (1875). – Și -úcție. substantiv femininobstrucțiune

obstrucți(un)e f. 1. Med. stagnarea umorilor cauzată prin astuparea vaselor; 2. fig. opozițiune, piedică. substantiv femininobstrucțiune