OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. // adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. obstrucționniste]. adjectivobstrucționist
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr. obstructionniste) adjectivobstrucționist
*obstrucționíst, -ă s. și adj. Care face obstrucțiune. Adj. Politică obstrucționistă. adjectivobstrucționist
obstrucționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucționíști; adj. f., s. f. obstrucționístă, pl. obstrucționíste adjectivobstrucționist
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstmcționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstracționismului, privitor la obstracționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste. adjectivobstrucționist
obstrucționist | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obstrucționist | obstrucționistul | obstrucționistă | obstrucționista |
plural | obstrucționiști | obstrucționiștii | obstrucționiste | obstrucționistele | |
genitiv-dativ | singular | obstrucționist | obstrucționistului | obstrucționiste | obstrucționistei |
plural | obstrucționiști | obstrucționiștilor | obstrucționiste | obstrucționistelor |