obstrucționa definitie

OBSTRUCȚIONÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A face, a suferi o obstrucție. [Pron. -ți-o-. / < obstrucție + -ona]. verb tranzitivobstrucționa

OBSTRUCȚIONÁ vb. I. tr., refl. a face, a suferi o obstrucție (1). II. tr. (la fotbal, handbal etc.) a împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. (< obstrucție + -ona) verb tranzitivobstrucționa

*obstrucționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 obstrucționeáză verb tranzitivobstrucționa

OBSTRUCȚIONÁ, obstrucționez, vb. I. 1. Refl. (Med.; despre lumenul organelor tubulare) A suferi o obstrucție (1). 2. Intranz. A face obstrucție (2) la... 3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fară a juca. [Pr.: -ți-o-] – De la obstrucție. verb tranzitivobstrucționa

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobstrucționa

obstrucționa		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)obstrucționa	obstrucționare	obstrucționat	obstrucționând	singular	plural
		(a)obstrucționa	obstrucționare	obstrucționat	obstrucționând	obstrucționând	obstrucționați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obstrucționez	(să)obstrucționez	obstrucționam	obstrucționai	obstrucționasem
	a II-a (tu)	obstrucționezi	(să)obstrucționezi	obstrucționai	obstrucționași	obstrucționaseși
	a III-a (el, ea)	obstrucționează	(să)obstrucționai	obstrucționa	obstrucționă	obstrucționase
plural	I (noi)	obstrucționăm	(să)obstrucționăm	obstrucționam	obstrucționarăm	obstrucționaserăm
	a II-a (voi)	obstrucționați	(să)obstrucționați	obstrucționați	obstrucționarăți	obstrucționaserăți
	a III-a (ei, ele)	obstrucționează	(să)obstrucționeze	obstrucționau	obstrucționară	obstrucționaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z