reduceri si promotii 2018
Definitie obstrucție - ce inseamna obstrucție - Dex Online

obstrucție definitie

OBSTRÚCȚIE s.f. 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulația normală a substanțelor din organism; ocluzie, obliterație. 2. Manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ♦ Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, var. obstrucțiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukțiia]. substantiv feminin obstrucție

OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio) substantiv feminin obstrucție

obstrúcție (-ți-e) s. f., art. obstrúcția (-ți-a), g.-d. art. obstrúcției; pl. obstrúcții, art. obstrúcțiile (-ți-i-) substantiv feminin obstrucție

OBSTRÚCȚIE, obstrucții, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. ◊ Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ♦ Act neregulamentar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fară ca el însuși să încerce să o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstrucion, lat. obstructio. substantiv feminin obstrucție

*obstrucțiúne f. (lat. ob-strúctio, -ónis. V. con-, dis- și in-strucțiune). Med. Astuparea unuĭ vas organic și decĭ oprirea circulațiuniĭ. Fig. Împedecarea [!] lucrărilor uneĭ adunări legislative pin [!] discursirĭ lungĭ și propunerĭ peste propunerĭ: obstrucțiunea fu mijlocu de luptă imaginat întîĭa oară de Parnell contra deputaților englejĭ în Camera Comunelor (1875). – Și -úcție. substantiv feminin obstrucțiune

obstrucți(un)e f. 1. Med. stagnarea umorilor cauzată prin astuparea vaselor; 2. fig. opozițiune, piedică. substantiv feminin obstrucțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obstrucție

obstrucție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obstrucție obstrucția
plural obstrucții obstrucțiile
genitiv-dativ singular obstrucții obstrucției
plural obstrucții obstrucțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z