OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere]. verb tranzitivobstrua
OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere) verb tranzitivobstrua
obstruá (a ~) (-stru-a) vb., ind. prez. 3 obstrueáză, 1 pl. obstruắm (-stru-ăm); conj. prez. 3 să obstruéze (-stru-e-); ger. obstruấnd (-stru-ând) verb tranzitivobstrua
OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer. verb tranzitivobstrua
*obstruĭéz, a -uá v. tr. (fr. obstruer, d. lat. ob-strúere. V. con- și in-struĭesc, di-strug). Med. Astup o vînă, o arteră. V. barez și zăpresc. verb tranzitivobstruĭez
obstrua verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)obstrua | obstruare | obstruat | obstruând | singular | plural | ||
obstruând | obstruați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | obstruez | (să)obstruez | obstruam | obstruai | obstruasem | |
a II-a (tu) | obstruezi | (să)obstruezi | obstruai | obstruași | obstruaseși | ||
a III-a (el, ea) | obstruează | (să)obstruai | obstrua | obstruă | obstruase | ||
plural | I (noi) | obstruăm | (să)obstruăm | obstruam | obstruarăm | obstruaserăm | |
a II-a (voi) | obstruați | (să)obstruați | obstruați | obstruarăți | obstruaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | obstruează | (să)obstrueze | obstruau | obstruară | obstruaseră |