OBSTACULÁ vb. tr. a împiedica, a îngreuna, a bara. (după it. ostacolare) adjectivobstacula
obstaculat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obstaculat | obstaculatul | obstaculată | obstaculata |
plural | obstaculați | obstaculații | obstaculate | obstaculatele | |
genitiv-dativ | singular | obstaculat | obstaculatului | obstaculate | obstaculatei |
plural | obstaculați | obstaculaților | obstaculate | obstaculatelor |