OBSTACULÁ vb. tr. a împiedica, a îngreuna, a bara. (după it. ostacolare) substantiv femininobstacula
obstaculare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obstaculare | obstacularea |
plural | obstaculări | obstaculările | |
genitiv-dativ | singular | obstaculări | obstaculării |
plural | obstaculări | obstaculărilor |