obsígă s. f., g.-d. art. obsígii substantiv feminin obsigă
OBSIGĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul, cultivate pentru nutreț (Bromus și Brachypodium). – Din bg. obsila, sb. ovsika. substantiv feminin obsigă
obsígă (obsígi), s. f. – Plante furajere (Bromus secalinus, Bromus sterilis, Brachypodium pinnatum). – Var. (o)psigă. Bg. obsiga (Conev 46), sb. ovsika (Candrea), din sl. ovsa „ovăz”, cf. ovăz. substantiv feminin obsigă
| obsigă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | obsigă | obsiga |
| plural | obsigi | obsigele | |
| genitiv-dativ | singular | obsige | obsigii |
| plural | obsige | obsigilor | |