OBSÉSIE s.f. 1. Imagine, idee care urmărește pe cineva neîncetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintală provocată de o idee fixă (teamă, impulsie). [Gen. -iei, var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession, lat. obsessio – asediu]. substantiv femininobsesie
OBSÉSIE s. f. 1. imagine, idee care urmărește pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihică provocată de o idee fixă. (< fr. obsession) substantiv femininobsesie
obsésie (-si-e) s. f., art. obsésia (-si-a), g.-d. art. obsésiei; pl. obsésii, art. obsésiile (-si-i-) substantiv femininobsesie
OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (Înv.) obsesiúne s. f.] – Din fr. obsession, substantiv femininobsesie
*obsesiúne f. (lat. obséssio, -ónis, asediŭ. V. sesiune, obsedez). Acțiunea de a obseda. Starea celuĭ obsedat: nu pot scăpa de această obsesiune. substantiv femininobsesiune
obsesiune f. acțiunea de a obseda și starea celui obsedat. substantiv femininobsesiune
obsesie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obsesie | obsesia |
plural | obsesii | obsesiile | |
genitiv-dativ | singular | obsesii | obsesiei |
plural | obsesii | obsesiilor |