observație definitie

OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio]. substantiv femininobservație

OBSERVÁȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio) substantiv femininobservație

observáție (-ți-e) s. f., art. observáția (-ți-a), g.-d. art. observáției; pl. observáții, art. observáțiile (-ți-i-) substantiv femininobservație

OBSERVÁȚIE, obsei-vații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio. substantiv femininobservație

*observațiúne f. (lat. observátio, -ónis). Supunere unei legĭ, uneĭ regule: observarea regulamentuluĭ. Atențiune dată unuĭ lucru, studiŭ: observațiunea vĭețiĭ furnicilor. Lucru observat, descoperire: importantele observațiunĭ ale acestuĭ savant. Obĭecțiune, reflexiune: permite-mĭ o observațiune. Atragere de atențiune, mustrare: profesoru ĭ-a făcut aspre observațiunĭ. Acțiunea de a spiona: armată de observațiune (a mișcărilor dușmanului), a sta în observațiune (a spiona). Băgare de samă [!], atențiune: asta n´a scăpat observațiuniĭ luĭ. – Și -áție și -áre. substantiv femininobservațiune

observați(un)e f. 1. acțiunea de a observa: observațiunea unei legi; 2. cercetare, atentivă: astronomia reclamă observațiuni constante; 3. rezultatul observațiunii: a scrie observațiunile sale; 4. reflexiune: permite-mi o observațiune; 5. replică: nici-o observațiune ! substantiv femininobservațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobservație

observație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular observație observația
plural observații observațiile
genitiv-dativ singular observații observației
plural observații observațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z