OBSEDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a obseda. [< obseda]. substantiv femininobsedare
OBSEDÁRE, obsedări, s. f. Acțiunea de a obseda și rezultatul ei; obsesie. – V. obseda. substantiv femininobsedare
OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder]. verb tranzitivobseda
OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder) verb tranzitivobseda
obsedá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsedeáză verb tranzitivobseda
obsedà v. 1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său: a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale; 3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei. verb tranzitivobsedà
OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder. verb tranzitivobseda
*obsedéz v. tr. (fr. obséder, d. lat. ob-sidére, a asedia, d. sedére, a ședea. V. obsesiune). Mă tot învîrtesc pe lîngă cineva ca să obțin ceva, ca să-ĭ plac, importunez, plictisesc. Fig. Această ideĭe mă obsedează. verb tranzitivobsedez
obsedare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obsedare | obsedarea |
plural | obsedări | obsedările | |
genitiv-dativ | singular | obsedări | obsedării |
plural | obsedări | obsedărilor |