OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder]. verb tranzitivobseda
OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder) verb tranzitivobseda
obsedá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsedeáză verb tranzitivobseda
obsedà v. 1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său: a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale; 3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei. verb tranzitivobsedà
OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder. verb tranzitivobseda
*obsedéz v. tr. (fr. obséder, d. lat. ob-sidére, a asedia, d. sedére, a ședea. V. obsesiune). Mă tot învîrtesc pe lîngă cineva ca să obțin ceva, ca să-ĭ plac, importunez, plictisesc. Fig. Această ideĭe mă obsedează. verb tranzitivobsedez
obseda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)obseda | obsedare | obsedat | obsedând | singular | plural | ||
obsedând | obsedați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | obsedez | (să)obsedez | obsedam | obsedai | obsedasem | |
a II-a (tu) | obsedezi | (să)obsedezi | obsedai | obsedași | obsedaseși | ||
a III-a (el, ea) | obsedează | (să)obsedai | obseda | obsedă | obsedase | ||
plural | I (noi) | obsedăm | (să)obsedăm | obsedam | obsedarăm | obsedaserăm | |
a II-a (voi) | obsedați | (să)obsedați | obsedați | obsedarăți | obsedaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | obsedează | (să)obsedeze | obsedau | obsedară | obsedaseră |