obseda definitie

OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder]. verb tranzitivobseda

OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder) verb tranzitivobseda

obsedá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsedeáză verb tranzitivobseda

obsedà v. 1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său: a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale; 3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei. verb tranzitivobsedà

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder. verb tranzitivobseda

*obsedéz v. tr. (fr. obséder, d. lat. ob-sidére, a asedia, d. sedére, a ședea. V. obsesiune). Mă tot învîrtesc pe lîngă cineva ca să obțin ceva, ca să-ĭ plac, importunez, plictisesc. Fig. Această ideĭe mă obsedează. verb tranzitivobsedez