obsecrațiune definitie

credit rapid online ifn

OBSECRAȚIÚNE s.f. v. obsecrație. substantiv femininobsecrațiune

*obsecrațiúne f. (lat. obsecrátio, -ónis, d. ób-secro, -secráre, a ruga în numele zeilor, compus al luĭ sacrare, a consacra, d. sacer, sacru). Ret. Figură pin [!] care oratoru imploră ajutoru zeilor, al luĭ Dumnezeŭ saŭ al uneĭ persoane. Pl. La Romanĭ, rugăciunĭ publice ordonate cînd patria era în pericul [!]. – Și -ație. substantiv femininobsecrațiune

credit rapid online ifn

obsecrați(un)e f. figură de retorică piin care se imploră ajutorul divin sau al unei persoane. substantiv femininobsecrațiune

OBSECRAȚIÚNE s. f. v. obsecrație. substantiv femininobsecrațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobsecrațiune

obsecrațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obsecrațiune obsecrațiunea
plural obsecrațiuni obsecrațiunile
genitiv-dativ singular obsecrațiuni obsecrațiunii
plural obsecrațiuni obsecrațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z