OBSCURIZÁ vb. I. tr. A face obscur; a obscura, a camufla. [Cf. fr. obscurcir]. verb tranzitivobscuriza
OBSCURIZÁ, obscurizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face obscur. – Obscur + suf. -iza, verb tranzitivobscuriza
obscuriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)obscuriza | obscurizare | obscurizat | obscurizând | singular | plural | ||
obscurizând | obscurizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | obscurizez | (să)obscurizez | obscurizam | obscurizai | obscurizasem | |
a II-a (tu) | obscurizezi | (să)obscurizezi | obscurizai | obscurizași | obscurizaseși | ||
a III-a (el, ea) | obscurizează | (să)obscurizai | obscuriza | obscuriză | obscurizase | ||
plural | I (noi) | obscurizăm | (să)obscurizăm | obscurizam | obscurizarăm | obscurizaserăm | |
a II-a (voi) | obscurizați | (să)obscurizați | obscurizați | obscurizarăți | obscurizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | obscurizează | (să)obscurizeze | obscurizau | obscurizară | obscurizaseră |