OBSCURANTÍST, -Ă adj. Care ține de obscurantism, care oglindește obscurantismul. // s.m. și f. Adept. al obscurantismului. [Cf. fr. obscurantiste]. adjectivobscurantist
OBSCURANTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obscurantismului. (< fr. obscurantiste) adjectivobscurantist
*obscurantíst, -ă s. și adj. (d. lat. obscúrans, -ántis, part. d. obscurare, a întuneca). Acela căruĭa-ĭ place să ție poporu´n ignoranță: un obscurantist. Care menține ignoranța: ideĭ obscurantiste. adjectivobscurantist
obscurantíst adj. m., s. m., pl. obscurantíști; adj. f., s. f. obscurantístă, pl. obscurantíste adjectivobscurantist
obscurantist m. adversar declarat al științei și al filozofiei. adjectivobscurantist
OBSCURANTÍST, -Ă, obscurantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. – Din fr. obscurantiste. adjectivobscurantist
| obscurantist adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | obscurantist | obscurantistul | obscurantistă | obscurantista |
| plural | obscurantiști | obscurantiștii | obscurantiste | obscurantistele | |
| genitiv-dativ | singular | obscurantist | obscurantistului | obscurantiste | obscurantistei |
| plural | obscurantiști | obscurantiștilor | obscurantiste | obscurantistelor | |