OBRÓN, obroane, s. n. (Reg.) Șopron deschis (format numai dintr-un acoperiș susținut de patru stâlpi), în care se ține fânul, uneltele gospodăriei etc. substantiv neutruobron
obron substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obron | obronul |
plural | obroane | obroanele | |
genitiv-dativ | singular | obron | obronului |
plural | obroane | obroanelor |