OBROCEÁLĂ, obroceli, s. f. (În basme) Farmec, vrajă. – Din obroci + suf. -eală. substantiv femininobroceală
obroceală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obroceală | obroceala |
plural | obroceli | obrocelile | |
genitiv-dativ | singular | obroceli | obrocelii |
plural | obroceli | obrocelilor |