obrintire definitie

credit rapid online ifn

obrintíre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri substantiv femininobrintire

OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti. substantiv femininobrintire

credit rapid online ifn

obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație). verbobrinti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr´un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT]. verbobrintì

obrintí (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 să obrinteáscă verbobrinti

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti. verbobrinti

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc. verbobrintesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobrintire

obrintire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obrintire obrintirea
plural obrintiri obrintirile
genitiv-dativ singular obrintiri obrintirii
plural obrintiri obrintirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z