obrintire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobrintire
- Vezi aici mai multe rimeobrintire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
obrintíre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri substantiv femininobrintire
OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti. substantiv femininobrintire
obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație). verbobrinti
obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr´un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT]. verbobrintì
obrintí (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 să obrinteáscă verbobrinti
OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti. verbobrinti
obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc. verbobrintesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobrintire
| obrintire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | obrintire | obrintirea |
| plural | obrintiri | obrintirile | |
| genitiv-dativ | singular | obrintiri | obrintirii |
| plural | obrintiri | obrintirilor | |