www.ReduPedia.ro
Definitie obrintire - ce inseamna obrintire - Dex Online

obrintire definitie

obrintíre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri substantiv feminin obrintire

OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti. substantiv feminin obrintire

obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație). verb obrinti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr´un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT]. verb obrintì

obrintí (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 să obrinteáscă verb obrinti

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti. verb obrinti

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc. verb obrintesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obrintire

obrintire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obrintire obrintirea
plural obrintiri obrintirile
genitiv-dativ singular obrintiri obrintirii
plural obrintiri obrintirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z