www.ReduPedia.ro
Definitie obricire - ce inseamna obricire - Dex Online

obricire definitie

OBRICÍRE, obriciri, s. f. v. OBRICI. – [DLRM] substantiv feminin obricire

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. verb tranzitiv obrici

obricésc (mă), V. obrocesc 2. verb tranzitiv obricesc

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m´am obricit să nu maĭ fumez. verb tranzitiv obrocesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obricire

obricire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obricire obricirea
plural obriciri obricirile
genitiv-dativ singular obriciri obricirii
plural obriciri obricirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z