obricire definitie
- Vezi aici mai multe rimeobricire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
OBRICÍRE, obriciri, s. f. v. OBRICI. – [DLRM] substantiv femininobricire
OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. verb tranzitivobrici
obricésc (mă), V. obrocesc 2. verb tranzitivobricesc
2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m´am obricit să nu maĭ fumez. verb tranzitivobrocesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobricire
| obricire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | obricire | obricirea |
| plural | obriciri | obricirile | |
| genitiv-dativ | singular | obriciri | obricirii |
| plural | obriciri | obricirilor | |