www.ReduPedia.ro
Definitie obrici - ce inseamna obrici - Dex Online

obrici definitie

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. verb tranzitiv obrici

obricésc (mă), V. obrocesc 2. verb tranzitiv obricesc

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m´am obricit să nu maĭ fumez. verb tranzitiv obrocesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului obrici

obrici   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) obrici obricire obricit obricind singular plural
obricind obriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) obricesc (să) obricesc obriceam obricii obricisem
a II-a (tu) obricești (să) obricești obriceai obriciși obriciseși
a III-a (el, ea) obricește (să) obriceai obricea obrici obricise
plural I (noi) obricim (să) obricim obriceam obricirăm obriciserăm
a II-a (voi) obriciți (să) obriciți obriceați obricirăți obriciserăți
a III-a (ei, ele) obricesc (să) obricească obriceau obrici obriciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z