OBRICÁRIȚĂ, obricarițe, s. f. (Înv. și reg.) Porție, rație, tain. ◊ Expr. A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni. – Comp. sb. obrok. substantiv femininobricariță
obricáriță f., pl. e (din obrocăriță, d. obroc [rut. obrik], porțiune). Munt. Porțiune de mîncare la vite. A tăĭa cuĭva din obricariță, a-l învăța minte, a-ĭ tăĭa din unghișoară. substantiv femininobricariță
obricariță f. porțiune de mâncare, tain pentru cai; a tăia din obricariță, a învăța minte: s’a găsit cine să-i taie din obricariță PANN. [Tras din obroc]. substantiv femininobricariță
obricariță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obricariță | obricarița |
plural | obricarițe | obricarițele | |
genitiv-dativ | singular | obricarițe | obricariței |
plural | obricarițe | obricarițelor |