obréjă (est) și -je (vest) f., pl. ĭ (sîrb. obrežje, mal, cheŭ [!], d. breg, dîmb, deal, vsl. brĭegŭ, d. vgerm. berg, munte; pol. pobrzeže, plajă). Est. Rar. Costișă pe malu unuĭ rîŭ. Trans. Loc pe mal rămas după retragerea apeĭ. Loc șes, podiș. V. renie. temporarobrejă
obréjă, -e, s.f. – Pantă, deal. Obreja, toponim în Dămăcușeni, descoperire arheologică, epoca bronzului. Obreja, deal în Ieud (Papahagi 1925). – Din sl. obrežje (DER). temporarobrejă
obreajă f. loc așezat pe un deal. [Origină necunoscută]. temporarobreajă