obraznic definitie

obráznic, -ă adj. (bg. bez-obráznik, adică „fără obraz”, contaminat de omráznik, om scîrbos, omráz, gîlcevitor; rus. bez-o-bráznyĭ, necuviincĭos. V. omîrzesc). Care n´are obraz, gros de obraz, nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Neastîmpărat, zburdalnic: copiĭ obraznicĭ. Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, e bine uneorĭ să nu fiĭ modest. Adv.: A răspunde obraznic. adjectivobraznic

obráznic (o-braz-) adj. m., pl. obráznici; f. obráznică, pl. obráznice adjectivobraznic

obraznic a. și m. care n’are obraz sau rușine. [Cf. înfrunta]. adjectivobraznic

OBRțAZNIC, -A, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic. adjectivobrțaznic

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu adjectivaaveauntupeuobraznic