obrăznicúț (o-brăz-) adj. m., pl. obrăznicúți; f. obrăznicúță, pl. obrăznicúțe adjectivobrăznicuț
OBRAZNICÚȚ, -Ă, obrăznicuți, -e, adj. Diminutiv al lui obraznic. – Obraznic + suf. -uț. adjectivobraznicuț
obrăznicuț | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obrăznicuț | obrăznicuțul | obrăznicuță | obrăznicuța |
plural | obrăznicuți | obrăznicuții | obrăznicuțe | obrăznicuțele | |
genitiv-dativ | singular | obrăznicuț | obrăznicuțului | obrăznicuțe | obrăznicuței |
plural | obrăznicuți | obrăznicuților | obrăznicuțe | obrăznicuțelor |