obrăznicit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobrăznicit
- Vezi aici mai multe rimeobrăznicit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucit
obrăznici, obrăznicesc v. t. 1. a certa cu vorbe aspre 2. a acuza (pe cineva) de obrăznicie verb tranzitivobrăznici
obrăznicí (a ~) (o-brăz-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 să obrăzniceáscă verb tranzitivobrăznici
obrăznicì v. a deveni obraznic. verb tranzitivobrăznicì
OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocări pentru o obrăznicie. – Din obraznic. verb tranzitivobrăznici
obrăznicésc v. tr. (d. obraznic). Taxez de obraznic. V. refl. Devin obraznic: copiiĭ s´aŭ obrăznicit. verb tranzitivobrăznicesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobrăznicit
| obrăznicit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | obrăznicit | obrăznicitul | obrăznicită | obrăznicita |
| plural | obrăzniciți | obrăzniciții | obrăznicite | obrăznicitele | |
| genitiv-dativ | singular | obrăznicit | obrăznicitului | obrăznicite | obrăznicitei |
| plural | obrăzniciți | obrăzniciților | obrăznicite | obrăznicitelor | |