reduceri si promotii 2018
Definitie obrăznicire - ce inseamna obrăznicire - Dex Online

obrăznicire definitie

obrăznici, obrăznicesc v. t. 1. a certa cu vorbe aspre 2. a acuza (pe cineva) de obrăznicie verb tranzitiv obrăznici

obrăznicí (a ~) (o-brăz-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 să obrăzniceáscă verb tranzitiv obrăznici

obrăznicì v. a deveni obraznic. verb tranzitiv obrăznicì

OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocări pentru o obrăznicie. – Din obraznic. verb tranzitiv obrăznici

obrăznicésc v. tr. (d. obraznic). Taxez de obraznic. V. refl. Devin obraznic: copiiĭ s´aŭ obrăznicit. verb tranzitiv obrăznicesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obrăznicire

obrăznicire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obrăznicire obrăznicirea
plural obrăzniciri obrăznicirile
genitiv-dativ singular obrăzniciri obrăznicirii
plural obrăzniciri obrăznicirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z