obrăznicíe f. (d.obraznic). Defectu de a fi obraznic, impertinență. Zburdălnicie: copiiĭ aŭ făcut o mulțime de obrăzniciĭ. substantiv femininobrăznicie
obrăznicíe (o-brăz-) s. f., art. obrăznicía, g.-d. art. obrăznicíei; pl. obrăznicíi, art. obrăznicíile substantiv femininobrăznicie
obrăznicie f. 1. caracterul celui obraznic; 2. vorbă sau faptă obraznică. substantiv femininobrăznicie
OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, comportare de om obraznic; necuviință, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie. substantiv femininobrăznicie
obrăznicie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obrăznicie | obrăznicia |
plural | obrăznicii | obrăzniciile | |
genitiv-dativ | singular | obrăznicii | obrăzniciei |
plural | obrăznicii | obrăzniciilor |