reduceri si promotii 2018
Definitie obrăznici - ce inseamna obrăznici - Dex Online

obrăznici definitie

obráznic (o-braz-) adj. m., pl. obráznici; f. obráznică, pl. obráznice adjectiv obraznic

obraznic a. și m. care n’are obraz sau rușine. [Cf. înfrunta]. adjectiv obraznic

obráznic, -ă adj. (bg. bez-obráznik, adică „fără obraz”, contaminat de omráznik, om scîrbos, omráz, gîlcevitor; rus. bez-o-bráznyĭ, necuviincĭos. V. omîrzesc). Care n´are obraz, gros de obraz, nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Neastîmpărat, zburdalnic: copiĭ obraznicĭ. Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, e bine uneorĭ să nu fiĭ modest. Adv.: A răspunde obraznic. adjectiv obraznic

OBRțAZNIC, -A, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic. adjectiv obrțaznic

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu adjectiv aaveauntupeuobraznic

obrăznici, obrăznicesc v. t. 1. a certa cu vorbe aspre 2. a acuza (pe cineva) de obrăznicie verb tranzitiv obrăznici

obrăznicí (a ~) (o-brăz-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 să obrăzniceáscă verb tranzitiv obrăznici

obrăznicì v. a deveni obraznic. verb tranzitiv obrăznicì

OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocări pentru o obrăznicie. – Din obraznic. verb tranzitiv obrăznici

obrăznicésc v. tr. (d. obraznic). Taxez de obraznic. V. refl. Devin obraznic: copiiĭ s´aŭ obrăznicit. verb tranzitiv obrăznicesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului obrăznici

obrăznici   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) obrăznici obrăznicire obrăznicit obrăznicind singular plural
obrăznicind obrăzniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) obrăznicesc (să) obrăznicesc obrăzniceam obrăznicii obrăznicisem
a II-a (tu) obrăznicești (să) obrăznicești obrăzniceai obrăzniciși obrăzniciseși
a III-a (el, ea) obrăznicește (să) obrăzniceai obrăznicea obrăznici obrăznicise
plural I (noi) obrăznicim (să) obrăznicim obrăzniceam obrăznicirăm obrăzniciserăm
a II-a (voi) obrăzniciți (să) obrăzniciți obrăzniceați obrăznicirăți obrăzniciserăți
a III-a (ei, ele) obrăznicesc (să) obrăznicească obrăzniceau obrăznici obrăzniciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z