obrăznici definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobrăznici
- Vezi aici mai multe rimeobrăznici
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuici
obráznic (o-braz-) adj. m., pl. obráznici; f. obráznică, pl. obráznice adjectivobraznic
obraznic a. și m. care n’are obraz sau rușine. [Cf. înfrunta]. adjectivobraznic
obráznic, -ă adj. (bg. bez-obráznik, adică „fără obraz”, contaminat de omráznik, om scîrbos, omráz, gîlcevitor; rus. bez-o-bráznyĭ, necuviincĭos. V. omîrzesc). Care n´are obraz, gros de obraz, nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Neastîmpărat, zburdalnic: copiĭ obraznicĭ. Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, e bine uneorĭ să nu fiĭ modest. Adv.: A răspunde obraznic. adjectivobraznic
OBRțAZNIC, -A, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic. adjectivobrțaznic
obrăznici, obrăznicesc v. t. 1. a certa cu vorbe aspre 2. a acuza (pe cineva) de obrăznicie verb tranzitivobrăznici
obrăznicí (a ~) (o-brăz-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 să obrăzniceáscă verb tranzitivobrăznici
obrăznicì v. a deveni obraznic. verb tranzitivobrăznicì
OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocări pentru o obrăznicie. – Din obraznic. verb tranzitivobrăznici
obrăznicésc v. tr. (d. obraznic). Taxez de obraznic. V. refl. Devin obraznic: copiiĭ s´aŭ obrăznicit. verb tranzitivobrăznicesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobrăznici
| obrăznici | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)obrăznici | obrăznicire | obrăznicit | obrăznicind | singular | plural | ||
| obrăznicind | obrăzniciți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | obrăznicesc | (să)obrăznicesc | obrăzniceam | obrăznicii | obrăznicisem | |
| a II-a (tu) | obrăznicești | (să)obrăznicești | obrăzniceai | obrăzniciși | obrăzniciseși | ||
| a III-a (el, ea) | obrăznicește | (să)obrăzniceai | obrăznicea | obrăznici | obrăznicise | ||
| plural | I (noi) | obrăznicim | (să)obrăznicim | obrăzniceam | obrăznicirăm | obrăzniciserăm | |
| a II-a (voi) | obrăzniciți | (să)obrăzniciți | obrăzniceați | obrăznicirăți | obrăzniciserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | obrăznicesc | (să)obrăznicească | obrăzniceau | obrăzniciră | obrăzniciseră | ||