obrăzar definitie

obrăzár n., pl. e (d. obraz). Rar. Mască. substantiv neutruobrăzar

obrăzár, -e, s.n. – Mască folosită în jocurile dramatice populare (moșuții, capra, calul...). – Din obraz (< sl. obrazǔ) + -ar. substantiv neutruobrăzar

obrăzár (o-bră-) s. n., pl. obrăzáre substantiv neutruobrăzar

obrăzar n. mască: un obrăzar de ceară părea că poartă el EM. substantiv neutruobrăzar

OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o feri de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar. substantiv neutruobrăzar