obrățésc v. tr. (d. obraț). Mold. Împart o falce în obrațe. verb tranzitivobrățesc
obrățit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obrățit | obrățitul | obrățită | obrățita |
plural | obrățiți | obrățiții | obrățite | obrățitele | |
genitiv-dativ | singular | obrățit | obrățitului | obrățite | obrățitei |
plural | obrățiți | obrățiților | obrățite | obrățitelor |