obrățésc v. tr. (d. obraț). Mold. Împart o falce în obrațe. verb tranzitivobrățesc
| obrățire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | obrățire | obrățirea |
| plural | obrățiri | obrățirile | |
| genitiv-dativ | singular | obrățiri | obrățirii |
| plural | obrățiri | obrățirilor | |