OBOVÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în partea superioară; oboval. [După fr. obovale, germ. oboval < lat. ob – în față, ovatus – în formă de ou]. adjectivobovat
OBOVÁT, -Ă adj. oboval. (< fr. obové) adjectivobovat
!obovát (o-bo-/ob-o-) adj. m., pl. obováți; f. obovátă, pl. obováte adjectivobovat
OBOVÁT, -Ă, obovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea superioară. – Din fr, obové. adjectivobovat
obovat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obovat | obovatul | obovată | obovata |
plural | obovați | obovații | obovate | obovatele | |
genitiv-dativ | singular | obovat | obovatului | obovate | obovatei |
plural | obovați | obovaților | obovate | obovatelor |