OBOVÁL, -Ă adj. În formă de ou; obovat. [< fr. obovale, germ. oboval]. adjectivoboval
OBOVÁL, -Ă adj. (despre frunze, petale etc.) în formă ovală, cu capătul mai îngust spre pețiol; obovat. (< fr. obovale, germ. oboval) adjectivoboval
OBOVÁL, -Ă, obovali, -e, adj. În formă de ou; obovat. – Din fir. obovale, germ. oboval. adjectivoboval
oboval adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | oboval | obovalul | obovală | obovala |
plural | obovali | obovalii | obovale | obovalele | |
genitiv-dativ | singular | oboval | obovalului | obovale | obovalei |
plural | obovali | obovalilor | obovale | obovalelor |