obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor. adjectivobositor
obositor a. care obosește. adjectivobositor
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor. adjectivobositor
obositor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obositor | obositorul | obositoare | obositoarea |
plural | obositori | obositorii | obositoare | obositoarele | |
genitiv-dativ | singular | obositor | obositorului | obositoare | obositoarei |
plural | obositori | obositorilor | obositoare | obositoarelor |