www.ReduPedia.ro
Definitie obosire - ce inseamna obosire - Dex Online

obosire definitie

obosíre s. f., g.-d. art. obosírii substantiv feminin obosire

OBOSÍRE, s. f. Faptul de a (se) obosi; oboseală. – V. obosi. substantiv feminin obosire

obosí (obosésc, obosít), vb. – A se osteni, a se plictisi, a i se urî de... Sb., slov. obositi „a ajunge desculț”, din sl. bosi „desculț” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221; Tiktin; Pușcariu, Lr., 282). În Olt. și Munt. (ALR, I, 102); în Mold. este preferat osteni.Der. oboseală, s. f. (osteneală); obositor, adj. (care obosește). verb tranzitiv obosi

obosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obosésc, imperf. 3 sg. oboseá; conj. prez. 3 să oboseáscă verb tranzitiv obosi

obosì v. 1. a osteni foarte. [Serb. OBOSITI, a-și rupe încălțămintea (de mult umblet): românește cu sensul generalizat]. verb tranzitiv obosì

OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile.Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, sb. obosiți. verb tranzitiv obosi

obosésc v. intr. (sîrb. obositi, a-țĭ rupe încălțămintele mergînd, a ajunge cu picĭoarele goale, d. vsl. bosŭ, desculț). Ostenesc. V. tr. Ostenesc. V. refl. Mă ostenesc. verb tranzitiv obosesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obosire

obosire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obosire obosirea
plural obosiri obosirile
genitiv-dativ singular obosiri obosirii
plural obosiri obosirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z