oboseálă f., pl. elĭ. Osteneală. substantiv femininoboseală
oboseală f. osteneală covârșitoare. substantiv femininoboseală
OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală. substantiv femininoboseală
oboseală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oboseală | oboseala |
plural | oboseli | oboselile | |
genitiv-dativ | singular | oboseli | oboselii |
plural | oboseli | oboselilor |