reduceri si promotii 2018
Definitie oborât - ce inseamna oborât - Dex Online

oborât definitie

oborît a. doborît: oborît sub apăsarea soartei NEGR. [V. oborî]. adjectiv oborît

2) obór, a -î́ v. tr. (vsl. o-boriti, a desființa, d. boron-brati, a lupta; sîrb. boriti se, a lupta. V. obor 2 și dobor). Vechĭ. Dobor, trîntesc. Răpun. Fig. Desființez: a oborî o lege. verb tranzitiv obor

oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor). verb tranzitiv oborî

oborî, obor, vb. tranz. – A doborî (Papahagi 1925). – Din sl. oboriti. verb tranzitiv oborî

obor'î (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 oboáră, perf. s. 3 sg. obor'î, 3 pl. oborấră; ger. oborấnd; part. oborất verb tranzitiv oborî

oborî v. 1. Mold. a doborî: cu a lui groaznică năvală cai, călăreți oborînd NEGR. [Slav. OBORITI, a răsturna, a prăpădi]. verb tranzitiv oborî

OBORÎ, obór, vb. IV. Tranz. (Fug.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti. verb tranzitiv oborî

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului oborât

oborât   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oborât oborâtul oborâ oborâta
plural oborâți oborâții oborâte oborâtele
genitiv-dativ singular oborât oborâtului oborâte oborâtei
plural oborâți oborâților oborâte oborâtelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z