obol definitie

OBÓL s.m. Mică monedă care a circulat la vechii greci și care constituia a șasea parte dintr-o drahmă. ♦ Bani mărunți. ♦ (Fig.) Sumă mică; (p. ext.) contribuție modestă (în bani); contribuție. [< fr. obole, cf. gr. obolos]. substantiv masculinobol

OBÓL s. m. 1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a șasea parte dintr-o drahmă. 2. bani mărunți. ◊ (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuție modestă (în bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos) substantiv masculinobol

*oból m., pl. lĭ (vgr. obolós [rudă cu obelós, frigare, că, în ainte [!] de a se bate monete [!], niște bucățele de metal ca frigările serveaŭ ca monete. V. obelisc]; lat. óbolus). La vechiĭ Grecĭ, cea maĭ mică monetă a lor, în valoare de 16 banĭ. S. n., pl. urĭ. Fig. Sumă mică cu care contribuĭ la o faptă bună: a-țĭ depune obolu. V. mangîr. substantiv masculinobol

oból¹ (monedă) s. m., pl. obóli substantiv masculinobol

oból² (contribuție) (pop.) s. n., pl. obóluri substantiv masculinobol

obol m. 1. veche monedă greacă în valoare de vr’o 15 centime; 2. fig. ban, bănuț. substantiv masculinobol