OBÓD, oboduri, s. n. (Reg.) Veșcă făcută din coajă de copac sau din lemn, așezată în jurul pietrelor morii țărănești, pentru a împiedica risipirea făinii. – Sb. obod. substantiv neutruobod
obód n., pl. oade (vsl. rus. obód. V. obadă). Olt. Guler lat de scoarță pus la gîtu uneĭ vite cînd are o rană ca să nu se poată scărpina. Văcălia moriĭ, a cĭuruluĭ, a siteĭ, a dîrmonuluĭ. Meh. Buhadă, pîrlăŭ. substantiv neutruobod
obod substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obod | obodul |
plural | oboduri | obodurile | |
genitiv-dativ | singular | obod | obodului |
plural | oboduri | obodurilor |