OBNUBILÁT adj. (Med.; despre vedere, memorie etc.) Întunecat, umbrit; slăbit. [Cf. fr. obnubilé]. adjectivobnubilat
OBNUBILÁT, -Ă, obnubilați, -te, adj. (Rar; despre vedere, memorie etc.) Umbrit, întunecat, slăbit. – V. obnubila. adjectivobnubilat
OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler]. verb tranzitivobnubila
OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare) verb tranzitivobnubila
!obnubilá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se obnubileáză verb tranzitivobnubila
OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler. verb tranzitivobnubila
obnubilat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obnubilat | obnubilatul | obnubilată | obnubilata |
plural | obnubilați | obnubilații | obnubilate | obnubilatele | |
genitiv-dativ | singular | obnubilat | obnubilatului | obnubilate | obnubilatei |
plural | obnubilați | obnubilaților | obnubilate | obnubilatelor |