obnubilare definitie

OBNUBILÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [< obnubila]. substantiv femininobnubilare

obnubiláre s. f., g.-d. art. obnubilắrii; pl. obnubilắri substantiv femininobnubilare

OBNUBILÁRE, obnubilări, s. f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de apatie, de amorțeală fizică și psihică generală, cu încetinirea gândirii, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila. substantiv femininobnubilare

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler]. verb tranzitivobnubila

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare) verb tranzitivobnubila

!obnubilá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se obnubileáză verb tranzitivobnubila

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler. verb tranzitivobnubila

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobnubilare

obnubilare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	obnubilare	obnubilarea
nominativ-acuzativ	plural	obnubilări	obnubilările
genitiv-dativ	singular	obnubilări	obnubilării
genitiv-dativ	plural	obnubilări	obnubilărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z