OBNUBILAȚIÚNE s.f. v. obnubilație. substantiv femininobnubilațiune
obnubilațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obnubilațiune | obnubilațiunea |
plural | obnubilațiuni | obnubilațiunile | |
genitiv-dativ | singular | obnubilațiuni | obnubilațiunii |
plural | obnubilațiuni | obnubilațiunilor |