OBNUBILÁȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor]. substantiv femininobnubilație
OBNUBILÁȚIE s. f. obnubilare; întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) pierdere treptată a memoriei, diminuare a inteligenței. (< fr. obnubilation, lat. obnubilatio) substantiv femininobnubilație
obnubiláție (-ți-e) s. f., art. obnubiláția (-ți-a), g.-d. art. obnubiláției; pl. obnubiláții, art. obnubiláțiile (-ți-i-) substantiv femininobnubilație
OBNUBILÁȚIE, obnubilații, s. f. Obnubilare. – Din fr. obnubilation. substantiv femininobnubilație
obnubilație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obnubilație | obnubilația |
plural | obnubilații | obnubilațiile | |
genitiv-dativ | singular | obnubilații | obnubilației |
plural | obnubilații | obnubilațiilor |