www.ReduPedia.ro
Definitie oblon - ce inseamna oblon - Dex Online

oblon definitie

oblón (obloáne), s. n.1. Obiect de lemn, metal etc. care apără o ușă sau o fereastră. – 2. Încuietoare metalică. – 3. (Arg.) Ochi. – 4. (Înv.) Ușiță, portiță. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblînc”, cf. oblînc, cu blană „scîndură”; cf. bg. oblon „apărătoare de fereastră”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a închide). substantiv neutru oblon

oblon, obloane s. n. 1. ochi. 2. (prst.) virginitate. substantiv neutru oblon

oblón n., pl. oane (V. blană). Fereastră saŭ ușă opacă (de lemn orĭ de fer) pusă peste altă fereastră saŭ ușă ca s´o ferească de loviturĭ. Fereastră opacă de lemn). Chepeng, capac, ușă orizontală la un becĭ. Argot. Ochĭ. A face cu oblonu saŭ din oblon, a face (semn) cu ochĭu. substantiv neutru oblon

oblón (o-blon) s. n., pl. obloáne substantiv neutru oblon

oblón, obloane, s.f. – 1. Panou de lemn, așezat în fața unei ferestre, servind ca și protecție. 2. Ușiță (deschizătură, fereastră, din tăblie de lemn) care face legătura dintre șură și grajd, pe care se dă fân la animale: „Șueră voinic Ion / Cu coatele pe oblon” (Papahagi 1925: 271). – Et. nec. (DER, DEX). substantiv neutru oblon

oblon n. 1. fereastră la un grajd astupat cu o scândură pe care se dă hrana vitelor; 2. ușă ce se ridică; 3. portieră, la o trăsură. [Rut. OBLON, jaluzea]. substantiv neutru oblon

OBLÓN, obloane, s. n. 1, Dispozitiv format dintr-unul sau mai multe panouri de metal, lemn sau material plastic, așezat în fața ori în spatele unei ferestre, al unei uși sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care pătrunde în camera respectivă. 2. (Reg.) Deschizătură în formă de fereastră într-un perete, în special în peretele podului; tăblie de lemn care închide această deschizătură. 3. (Înv.) Ușă la trăsură; portieră a unui cupeu. – Et. nec. substantiv neutru oblon

a face oblonul expr. a face cu ochiul. substantiv neutru afaceoblonul

a trage cu oblonul (la ceva sau cineva) expr. a privi, a se uita. substantiv neutru atragecuoblonul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului oblon

oblon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oblon oblonul
plural obloane obloanele
genitiv-dativ singular oblon oblonului
plural obloane obloanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z