oblojeálă (pop.) (o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojélii; pl. oblojéli substantiv feminin oblojeală
oblojeală f. compresă, cataplasm: umbla din babă în babă cu descântece și cu oblojele CR. [Tras din oblojì]. substantiv feminin oblojeală
oblojeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a obloji. Cataplazmă, pastă pusă pe o bubă saŭ unflătură [!]. substantiv feminin oblojeală
| oblojeală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | oblojeală | oblojeala |
| plural | oblojele | oblojelile | |
| genitiv-dativ | singular | oblojeli | oblojelei |
| plural | oblojele | oblojelelor | |