obliterat definitie

OBLITERÁ vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) șterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ștampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sânge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare]. verb tranzitivoblitera

obliterá (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblitereáză verb tranzitivoblitera

OBLITERÁ vb. I. tr., refl. (despre inscripții, manuscrise) a (se) șterge treptat, a deveni, a face să devină neciteț. II. tr. 1. a anula un timbru prin ștampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare) verb tranzitivoblitera

obliterà v. 1. a șterge cu încetul: manuscrisele se obliterează cu timpul; 2. Med. a astupa: inflamațiunea tinde a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig. a face să dispară cu încetul: ambițiunea i-a obliterat simțul moral. verb tranzitivobliterà

OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A franca o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr, oblitérer, lat. obliterare. verb tranzitivoblitera

*obliteréz v. tr. (lat. oblittero, -áre, a șterge, d. littera, litera, literă). Șterg puțin ceva scris: timpu a obliterat această inscripțiune. Stampilez [!] o marcă, un timbru. Med. Astup: inflamațiunea tinde să oblitereze vasele. Fig. Șterg, nimicesc: nesimțirea ĭ-a obliterat rușinea. verb tranzitivobliterez