www.ReduPedia.ro
Definitie obliterare - ce inseamna obliterare - Dex Online

obliterare definitie

OBLITERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație. [< oblitera]. substantiv feminin obliterare

obliteráre (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterắrii; pl. obliterắri substantiv feminin obliterare

OBLITERÁRE, obliterări, s. f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; obliterație. – V. oblitera. substantiv feminin obliterare

*obliterațiúne f. (lat. obliterátio, -ónis). Acțiunea de a oblitera. – Și -áție și -áre. substantiv feminin obliterațiune

OBLITERÁ vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) șterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ștampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sânge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare]. verb tranzitiv oblitera

obliterá (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblitereáză verb tranzitiv oblitera

OBLITERÁ vb. I. tr., refl. (despre inscripții, manuscrise) a (se) șterge treptat, a deveni, a face să devină neciteț. II. tr. 1. a anula un timbru prin ștampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare) verb tranzitiv oblitera

obliterà v. 1. a șterge cu încetul: manuscrisele se obliterează cu timpul; 2. Med. a astupa: inflamațiunea tinde a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig. a face să dispară cu încetul: ambițiunea i-a obliterat simțul moral. verb tranzitiv obliterà

OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A franca o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr, oblitérer, lat. obliterare. verb tranzitiv oblitera

*obliteréz v. tr. (lat. oblittero, -áre, a șterge, d. littera, litera, literă). Șterg puțin ceva scris: timpu a obliterat această inscripțiune. Stampilez [!] o marcă, un timbru. Med. Astup: inflamațiunea tinde să oblitereze vasele. Fig. Șterg, nimicesc: nesimțirea ĭ-a obliterat rușinea. verb tranzitiv obliterez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obliterare

obliterare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obliterare obliterarea
plural obliterări obliterările
genitiv-dativ singular obliterări obliterării
plural obliterări obliterărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z