OBLÍT, -Ă, obliți, -te, adj. v. OBLI. – [DLRM, Sinonime] adjectivoblit
OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2. verb tranzitivobli
oblì v. a face oblu, a aplana. verb tranzitivoblì
oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc. verb tranzitivoblesc
oblit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | oblit | oblitul | oblită | oblita |
plural | obliți | obliții | oblite | oblitele | |
genitiv-dativ | singular | oblit | oblitului | oblite | oblitei |
plural | obliți | obliților | oblite | oblitelor |